Cui servesc securismele lui Băsescu

Traian Băsescu face ce știe mai bine și o face de 10 ani: în lipsa unor adversari politici capabili să îi ridice măcar o problemă sau să impună ei o temă de discuție cu greutate, acaparează agenda publică, fixează temele de campanie electorală și își plasează bombele murdare nestingherit. Numai că acum, după momentul Ponta-ofițer acoperit al SIE, bomba s-a transformat în fâs, spre deosebire de alte dăți. E doar o „dirty bomb”. Nu e o nucleară, ci o improvizație folosită pentru a contamina radioactiv o arie restrânsă și a băga spaima în populație.

Acest lucru nu este rău doar pentru Traian Băsescu, care a ales iremediabil să își încheie mandatul de președinte într-un mod abject, de sepie care împroașcă cu cerneală în toate părțile. Faptul că Băsescu a ajuns penibil este un subiect de dezbătut la bere. Băsescu nu mai candidează, Băsescu mai este cineva în acest stat încă vreo 30 de zile. În această campanie electorală, Traian Băsescu ar trebui să fie un nonsubiect, și totuși iată că tot în jurul său fierb apele.

Subiectul adevărat și grav în toată tărășenia aceasta este cât de infiltrat e sistemul politic și cel judiciar de personaje care joacă un dublu rol, unul pentru serviciile secrete și altul public, de demnitari aleși ai statului român sau de magistrați. Subiectul adevărat este: a lucrat Victor Ponta în același timp și pentru SIE, și pentru Parchet? Câți ca el mai joacă încă la dublu? Ar trebui modificate legile privind siguranța națională pentru a permite unor mecanisme civile să ofere un control credibil asupra acțiunilor serviciilor secrete în societate și în stat? Nu, ce fac alde Sebi Ghiță, Georgian Pop sau Mihăiță Calimente în Parlament provoacă doar râsul curcilor.

Din păcate, aceste întrebări au devenit irelevante acum, pentru că Traian Băsescu, emitentul subiectului „Ponta magistrat spion”, a murdărit și a corupt mesajul, prin tehnica securistică și interesul personal pe care le-a folosit luni seara. Da, Traian Băsescu a reușit performanța incredibilă de a-și dezamorsa propria bombă, înainte să o explodeze. Da, Traian Băsescu a devenit probabil primul președinte din lume care deconspiră un spion al propriului serviciu național de informații externe, de dragul unui candidat politic (în măsura în care informația chiar este reală).

Întrebarea dacă Victor Ponta a fost sau nu un personaj cu dublă comandă și dacă a încălcat Constituția și legile privind statutul magistraților, respectiv al lucrătorilor în serviciile de informații, este cât se poate de legitimă. Dar cine să ne răspundă la ea, într-un mod credibil și definitiv? Să ceri socoteală SIE pentru agenții acoperiți pe care îi are sau i-a avut în lucru este o glumă îndoielnică. Mai ales că o altă întrebare legitimă este dacă nu cumva SIE a încălcat legea, la vremea respectivă, ofertând un magistrat.

Victor Ponta? Domnia sa minte că negrul este alb, încă de când textul lucrării sale de doctorat a fost pus în oglindă cu alte texte identice, de unde fusese copiat. Dumnealui nu neagă că ar fi fost cu simbrie și la SIE, și la Parchet, ci îi dă înainte cu rugăciunile pioase la Sfânta Parascheva. De ce ar intra în jocul lui Băsescu? Are și tot dreptul să acuze că totul este doar un joc murdar de campanie, cum numai Băsescu știe să le facă. Parchetul? Până să analizeze dacă Ponta a încălcat legea în urmă cu peste 15 ani, procurorii lui Tiberiu Nițu, om sprijinit de Victor Ponta în funcția respectivă, au toate motivele să verifice dacă nu cumva Traian Băsescu a încălcat legea chiar astăzi, divulgând o eventuală informație secret de stat.

La aceste întrebări care, nerezolvate de 25 de ani, macină modul de funcționare a statului român, care mereu în momentele cruciale, politice sau economice, se încovoaie sub mantia serviciilor secrete, nu poate răspunde în niciun caz Traian Băsescu. Pentru că, prin marea dezvăluire a domniei sale, pe care toată lumea o știa sau o bănuia și doar aștepta să vadă ce dovezi va aduce în sprijinul ei, Băsescu a ridicat îndoieli la fel de legitime asupra sa, chiar dacă irelevante pentru lupta electorală din noiembrie 2014, în care Băsescu ar trebui să fie un non-subiect.

În primul rând, prin bombița de luni seara, Traian Băsescu a dat chix, venind în sprijinul afirmațiilor sale doar cu o interpelare a fostului PSD-ist Valer Marian, o sursă la fel de credibilă ca și orice alt gură-spartă de pe scena politică românească. Apoi cu două acte normative prin care a încercat să îl cotonogească pe candidatul Meleșcanu, acuzându-l că l-a conspirat pe Ponta prin hotărâre de Guvern. Acestea nu sunt dovezi că Ponta a fost agent SIE, ci doar instrumentele unui ninja politic ca Băsescu, care pentru apărare aruncă praf în ochii adversarilor. Amintiți-vă greutatea indubitabilă a momentului Geoană-Sorin Ovidiu Vîntu, temporizarea fatală a dezvăluirii chiar înaintea turului doi al alegerilor din 2009 și priviți acum la momentul Ponta-SIE: la fel de securistic realizat, dar defazat, cu trei săptămâni înainte de turul întâi și cu totul lipsit de dovezi clare.

În al doilea rând și cel mai important, Băsescu a desăvârșit năruirea întregului eșafodaj de imagine la care a lucrat în mandatul său de președinte: acela de om care încearcă să apere statul de corupție și viciere, fie că e vorba de cea din politică, din lumea de afaceri sau din serviciile secrete. De altfel, în ultimul an, Băsescu a lucrat bezmetic la această sinucidere politică, de dragul partidului-poșetă creat pentru o femeie care se pare că a reușit să-i tragă vălul pe ochi. Luni seară, el a reușit însă să confirme toate acuzațiile adversarilor săi și în special cea mai importantă: că folosește serviciile secrete în propriul interes politic și că lucrează cu dosare bazate pe informații secrete, pentru a-și distruge sau controla adversarii. O declarație a încă-puțin-președintelui poate că a trecut neobservată de public: după ce Meleșcanu, șeful SIE, i-a refuzat accesul la numele ofițerilor acoperiți, actuali sau foști, Băsescu l-a șuntat, colaborând „direct cu ofițerii”.

Ce credibilitate și legitimitate mai are un președinte de stat care stoarce dosărele direct de la sursă, de la ofițeri, ferindu-se de șefii serviciilor? Ce îl mai diferențiază de Cătălin Voicu și rețeaua sa de magistrați corupți, doar faptul că la un moment dat, vreme de câțiva ani, a făcut și fapte bune, sprijinind cum a putut bunul mers al justiției în România? Cine mai stă de vorbă despre siguranță națională cu Traian Băsescu, după ce, de dragul jocului electoral, el este dispus să divulge nume de agenți secreți?

Ce nu realizează Traian Băsescu, sau dacă realizează, transformarea sa este cu atât mai toxică și tristă, este că această cascadorie jalnică nu o va ajuta defel la urne pe destinatara efectelor benefice închipuite. Traian Băsescu va muri politic cu „Doamna” Elena Udrea de gât, desăvârșind golănescul proverb popular care începe cu formula „nu face vântul din pom…”, însă procentele Vuitton la urne tot cu o singură cifră vor rămâne.

Ca un adolescent întârziat, vrăjit de nurii unei blonde versate, la cel mai mic semn al căreia tăurașul amorezat se ia la bătaie orbește cu toți băieții din curtea școlii, Băsescu reușește să îi împroaște pe toți adversarii de campanie ai Elenei Udrea, de la Iohannis la Meleșcanu la Macovei. Ce ignoră Băsescu, în amețeala care l-a cuprins la finele mandatului său, este că singurul care câștigă din acest joc este chiar „marele rău” pe care Băsescu susținea sus și tare că va face orice să-l împiedice să ajungă președintele României: Victor Ponta. Peste 30 și ceva de zile, ușurat de poverile prezidențiale, Băsescu poate se va trezi din mrejele blonde la realitate, privindu-l pe Victor Ponta la pupitrul de la Cotroceni – o realitate la care va fi contribuit din plin chiar el. Și va fi o realitate în care îl va mai crede pe cuvânt doar un procent cu o singură cifră, oameni amatori de poșete scumpe și goale.